Criza de încredere

 Criza de încredere e de fapt o serioasă criză existențială!

Preluare de Daniel Moiș

 

Criza de încredere în stat, în autorități, în liderii politici e nevindecabilă. Odată pierdută, încrederea se recâștigă greu. Sau se pierde definitiv!

Criza de încredere ucide speranța

Credința este cea care mișcă munții. Tot ceea ce faci tu în viață e bazat pe încredere. Pe credința ta că faci bine ceea ce faci!

Iar dacă CREZI cu tărie în obiectivele tale, pui suflet în ceea ce faci. Și te dedici total scopurilor tale. Fiind plin de speranță în reușita ta.

La polul opus se află neîncrederea. Care automat duce la lipsa speranței. Iar dacă speranța moare, nimic nu mai are sens! Nici măcar existența ta!

Iată de ce încrederea în propria persoană, în obiectivele tale și în viitor este RESURSA cea mai valoroasă a unui om. Dar și punctul lui cel mai vulnerabil!

Criza de încredere se formează în primele zile de viață

Ca și copil, te naști dezorientat. Aruncat într-o lume străină. Pe care o percepi ca fiind ostilă. Însă MAMA este cea care te reechilibrează.

Astfel, încă de la naștere, tu primești un răspuns clar. Conduita MAMEI tale față de tine îți setează ÎNCREDEREA în noua lume în care trăiești.

Dacă mama te protejează, te îngrijește și te alimentează la timp, vei supraviețui. Și te vei simți în SIGURANȚĂ. Este sentimentul cel mai important pentru copil.

La polul opus e mama neglijentă. Care nu e capabilă să ofere PROTECȚIA necesară. Astfel că bebelușul se poate simți ABANDONAT. Sau chiar este părăsit!

Criza de încredere formată în primele zile de viață, sau în primele luni, va persista mereu. Și va fi dificil de modificat.

Criza de încredere în copilărie

Copilul caută tot timpul CONFIRMĂRI de la părinți. Vrea să se știe iubit, protejat, și aflat în deplină SIGURANȚĂ. Și simplul fapt că părinții merg la muncă pe parcursul zilei va fi suficient pentru copil să se simtă NESIGUR.

Însă el învață repede că părinții pleacă la slujbă, apoi revin. Și după ce revin, revine și sentimentul de SIGURANȚĂ atât de necesar.

Dar nu prezența fizică e utilă copilului. Ci faptul că părintele îi transmite sentimentul de încredere și siguranță atât de necesar lui. Dacă îl are!

Dar dacă părintele e nesigur, e dezorientat și speriat? Ce va putea transmite acesta copilului său? Exact ce are, adică FRICA! Pe care copilul o preia!

Și astfel, fără să vrea, părinții TRANSMIT, setează o ATITUDINE. Care va avea tendința să rămână CONSTANTĂ multă vreme.

Criza de încredere în alți adulți

La grădiniță, și apoi la școală, copilul intră în GRIJA altor adulți. Educatoarele, învățătoarea și profesorii joacă rolul părinților pentru o bună bucată de vreme.

Acești oameni din afara familiei transmit și retransmit, constant, copilului, niște stări. Și formează o atitudine. De încredere în autorități.

Dacă persoana responsabilă de educarea copilului este speriată, dezorientată, neîncrezătoare, va transmite automat tuturor copiilor sentimente de FRICĂ. Și o nesiguranță toxică.

Așa se formează ATITUDINEA. Și sentimentul copilului de încredere în lumea în care trăiește. În propria sa persoană. Și în propriul viitor.

Criza de încredere se poate agrava în situația în care sentimentul de siguranță lipsește. Și deveni o atitudine!

Criza de încredere în sine

Dacă lumea este PERCEPUTĂ ca fiind un loc străin și ostil, copilul va fi NEÎNCREZĂTOR. Și se va teme de necunoscut. De orice e necunoscut!

Fapt care va duce la lipsa încrederii în propria sa persoană. Și în propriile capacități! Este cel mai ascuns, și totodată cel mai serios handicap!

Și aici nu e vorba de a fi incapabil, disfuncțional sau bolnav! Ci de a te crede așa, deși nu ești! Ce poate fi mai trist de atât?

Iar această ATITUDINE se formează în societate. Dacă în loc să primești încredere și curaj ți se servește doar frică și nesiguranță.

Criza de încredere în viitor

Ca adult, cauți mereu siguranța. Cu cât te simți mai nesigur, cu atât îți dorești mai mult o iluzorie SIGURANȚĂ. Și ești dispus să faci ORICE pentru a o primi.

Și termini școala, obsedat să obții o DIPLOMĂ. Destinată să-ți ofere SIGURANȚA unei slujbe. Care e menită să îți dea siguranță materială și existențială!

Faci o facultate, un masterat, a doua facultate, și te simți la fel de nesigur. SISTEMUL te-a păcălit. Sau credințele părinților tăi, depășite de evenimente, s-au dovedit a fi FALSE.

Și asta te sperie. Tu ai crezut ÎN EI și în visele LOR. Deși ai observat incoerența lor. Și ai știut că REALITATEA e diferită.

Viitorul nu e așa cum ți s-a spus cândva. Sau cei care ți-au spus ceva erau convinși că EI AU DREPTATE. Și te-au determinat să-i crezi! Dar ei s-au păcălit!

Criza de încredere în autorități

Statul, sistemul sau societatea nu are grijă de tine în mod real. Deși tu la asta te așteptai! Pentru că ai fost educat să CREZI în autorități.

Însă autoritățile mint. Și sistemul nu mai e dispus să țină cont de diploma ta! Ci de un alt sistem de valori, bazat pe minciună, furt, trafic de influență.

Și te simți brusc ABANDONAT. Și lipsit complet de SIGURANȚĂ. O siguranță primită cândva de la părinți, de la școală, și așteptată acum de la stat!

Însă statul nu funcționează după cum ai crezut. Și nici sistemul nu e corect! Așa cum ai fost educat SĂ CREZI. Și atunci descoperi asta cu stupoare. Și cu neîncredere în sistem!

Criza de încredere în lideri

Dar ai speranțe din partea unor lideri. Fie lideri politici, fie angajatori. Fie oameni puternici, care te pot ajuta. Însă ei te ignoră constant. Tu nu contezi pentru ei în mod real!

Și atunci ai iar, și iar, același sentiment de ABANDON. Care duce la o și mai mare neîncredere. Dezvoltând o NEVOIE nesănătoasă de a COMPENSA.

Și atunci ajungi să crezi în oameni care NU MERITĂ încrederea ta! Fie parteneri de cuplu dominatori, fie șefi agresivi și controlanți, fie lideri politici psihopați.

Mai rău e când consideri aceste persoane ca fiind SALVATORI, deși ei sunt AGRESORII TĂI.

Criza de încredere te transformă în VICTIMĂ

Lipsa ta de încredere în TINE te determină să o cauți în exterior. În liderii religioși, economici sau politici. Și în partenerii de cuplu protectori.

Nevoia de PROTECȚIE e exagerată. Cu cât te simți mai NESIGUR, cu atât cauți mai obsesiv SIGURANȚA. Sau orice SUROGAT care îți poate oferi o ILUZIE că o ai!

Însă căutările vor fi zadarnice. Câtă vreme cauți la EXTERIOR ce e ace ai de găsit în INTERIOR, cauți degeaba.

Cam ca în bancul cu Păcală, care își căuta inelul în fața casei, deși îl pierduse în casă! Dar În casă era prea întuneric să-l poată găsi, și atunci a decis să îl caute afară!

Și atunci, ai o VULNERABILITATE. O nevoie de siguranță imposibil de controlat. Dublată de o căutare OBSESIVĂ a ceea ce îți lipsește!

Criza de încredere se rezolvă din interior

Soluția e simplă. Ai de căutat în tine! Ai de învățat să redobândești ÎNCREDEREA TA în… PROPRIA TA PERSOANĂ! Altă soluție bună pentru tine nu există!

Și vei ajunge la această concluzie DUPĂ ce ai căutat la exterior. Te-ai oferit pe tavă unor salvatori. Ai crezut în șefi, în sisteme, în organizații și în liderii lor. Și mereu ai fost fraierit.

Iar după multe eșecuri, și suferința aferentă, vei ajunge într-o zi la concluzia că e mai bine să crezi ÎN TINE. Și să lucrezi TU asupra viitorului TĂU!

Și atunci, când te simți cufundat în mlaștina vieții deja până la gât, te prinzi de păr, ca Baronul Munchausen, și te scoți afară de acolo!

Rolul meu e să te orientez în direcția potrivită! Să îți readuc aminte că SE POATE. Și că e singura cale bună pentru tine. Să redobândești încrederea ta în propria persoană! Dacă ai curajul să ceri asta .

*************************************

         Încrederea se câștigă pas cu pas făcând diferite lucruri pe care tu credeai că iți este imposibil să le faci. Putem mult mai mult decât credem. Programările mentale din copilărie ne-au format convingeri limitative ceea a dus la  instalarea anumitor frici. 

     Noi putem învinge propriile noastre frici acționând  cu curaj.